Psihologia (din limba greacă: ψυχή psyché = minte sau suma tuturor gandurilor si trăirilor, λόγος logos = știință) este știința exacta a minții si comportamentului uman. Astfel, psihologia este studiul funcțiilor si proceselor mentale, a experiențelor interioare și subiective – precum gandurile, emoțiile, conștiința, motivarea, percepția altora și personalitatea.

Psihologii adoptă diverse modalități în practica lor. De exemplu, psihologia experimentală folosește metode științifice exacte în a studia cauzele și relațiile reciproce ale proceselor psihice, cum sunt, de exemplu, percepția, învățarea, memoria, motivația, sentimentele, personalitatea, comportamentul social și dezvoltarea psihologică de-a lungul vieții. Psihologia aplicata se ocupa cu formularea unor programe bazate pe aceste studii, pentru a fi aplicate eficient in sfera socială sau tehnică. Psihologia clinică este una dintre disciplinele psihologiei aplicate.

De la înființarea primului laborator experimental de psihologie de către Wilhelm Wundt în 1879 la Universitatea din Lipsca (Leipzig), psihologia s-a separat treptat de filozofie, din care provenea, pentru a deveni o specialitate de sine stătătoare cu o serie de direcții și sub specialități, care dispun doar în parte de un limbaj comun.

Printre activitățile psihice, se pot distinge:

• Funcțiunile psihice: rezultatul activităților minții.
• Conținutul psihic sau de conștiință: elementul care, într-un moment determinat, face obiectul unei funcțiuni psihice.
• Mecanismele psihice: procesele ce descriu cauzele specifice a activităților minții (uneori considerate inconștiente).
• Sferele sau straturile psihice: un ansamblu de funcțiuni și mecanisme comune psihice comune (de ex.: sfera afectivă, sfera cognitivă etc.).
• Tipul psihologic: ansamblul caracteristicilor individuale (intelectuale si afective), care pot fi schematizate într-un mod abstract (personalitatea).