Fizioterapia este știința ce studiază mecanismele de acțiune ale factorilor fizici, cum sunt masajul, exercițiul fizic, împachetările, apa, lumina, căldura, electricitatea, și utilizarea acestora cu scop de tratare, recuperare și profilaxie în tratarea afecțiunilor organismului uman.

Fizioterapia are la bază următoarele principii:

• Principiul Non Nocere. Prin acest principiu, un pacient trebuie să fie în condiție biologică mai bună la sfârșitul unui tratament fizioterapeutic decât la început.
• Principiul Holistic. Orice factor fizic, natural sau artificial, se adresează întregului organism, care răspunde, de asemenea, ca un întreg.
• Principiul Individualizării. Orice factor fizic terapeutic acționează nespecific, de la individ la individ. Organismul este obligat să dea „răspunsuri”, să se adapteze. Aceste schimbări sunt evaluate ca rezultate terapeutice.

Kinetoterapie, ortografiată și chinetoterapie, denumită și chineziterapie sau kinetologie medicală este un tip de gimnastica medicală, care înseamnă, etimologic, terapia prin mișcare. Se folosește pentru recuperare medicală și constă, pe lângă efectuarea unor exerciții, într-un ansamblu de tehnici și metode aplicate în funcție de fiecare persoană și afecțiunea pe care o prezintă. Kinetoterapia face parte din medicină fizică și studiază mecanismele neuromusculare și articulare care îi asigură omului activitățile motrice normale. Are la bază mișcarea efectuată prin programe de recuperare medicală bine structurate, ce au ca scop refacerea unor funcții diminuate.

Programele de kinetoterapie sunt special concepute ținând cont de constituția pacientului, vârsta, afecțiunea pe care o are, tipul de activitate pe care îl desfășoară, stadiul de evoluție a bolii, existența altor afecțiuni. În cadrul programelor fiecare pacient este abordat individual, beneficiază de supraveghere specializată din partea unui kinetoterapeut.

Din punct de vedere al pașilor care se efectuează în vederea aplicării cu succes a kinetoterapiei, un specialist va folosi următoarea abordare:

• Evaluare inițială amănunțită a pacientului
• Elaborarea unui program de recuperare/profilaxie specific
• Efectuarea cu regularitate a ședințelor de kinetoterapie
• Îndrumarea pacientului să efectueze lucru individual în afara ședințelor
• Reevaluare periodică pentru a putea monitoriza rata de progres și a ajusta constant programele de recuperare folosite.

Principalele obiective ale tratamentului kinetoterapeutic sunt următoarele:

• Relaxarea
• Corectarea posturii și aliniamentului corporal
• Creșterea mobilității articulare
• Creșterea forței musculare
• Creșterea rezistenței musculare
• Creșterea coordonării, controlului și echilibrului
• Corectarea deficitului respirator
• Antrenamentul la efort
• Reeducarea sensibilității

Din punct de vedere al eficienței, kinetoterapia reprezintă un adjuvant major în promovarea unei stări optime de sănătate în rândul populației. Atunci când se vorbește despre kinetoterapie, prima referire ține în mod direct de latura de recuperare medicală având în vedere afecțiuni precum:

• Accidente
• Fracturi osoase
• Entorse și luxații articulare
• Boli degenerative precum gonartroza și coxartroza
• Afecțiuni ale coloanei vertebrale, precum herniile de disc
• Afecțiuni neurologice.

Terapia prin radiofrecventa: TECAR

• Durere cervicala
• Spasme musculare locale
• Mialgie
• Tendinita
• Sidrom de tunel carpian
• Sindrom impingement
• Durere de spate
• Durere de umar
• Durere lombara
• Relaxare musculara
• Relaxare cvadriceps
• Metatarsalgie
• Regenerare musculara
• Regenerare triceps sural
• Edem post-traumatic
• Gonartroza